Erau doar ei doi se chemau unu` pe celalalt, se urmareau, se desparteau si nu se pierdeau niciodata . Era frumos dar la un moment dat ea a luat-o inspre apus, zbura incet pentru ca il simtea in urma sa si astepta s-o prinda din urma.
El era fascinat de peisaju` zborului ei, privea cu drag lumea din jurul lui stiind ca e a lui. Ea cu sufletu` liber stiind ca niciodata nu-l va pierde a inaintat plina de incredere spre taramuri noi cand brusc lipsea ceva lipsea lumina, era ciudat ceva o atragea acolo.
In secunda in care s-a uitat in spate sa vada daca el mai este acolo niste catuse reci de ghetza, funii de sarma ghimpata pe aripi si o fortza care o trageau in jos.
Nu mai putea zbura, ajunsese intr-o zona gri, neagra cu ingeri de piatra fara aripi, cu rugaciuni false. In fatza ei vazu` o aratare hidoasa care pregatise un jiltz rece ca piatra de care sa o lege.
Ea nu mai avea nici un control, aratarea o azvarlise spre pierzanie. Speriata se lipise de un scaun cand auzise o voce care o loveste cu taieturi de bici:”o sa-ti iau sufletu` si o sa ma hranesc cu el si nu ai cum sa mi te impotrivesti”. Cu ultimile puteri ea ii striga numele lui.
El inca nu a realizat ce s-a intamplat, o auzea dar nu intelegea. I-a raspuns la strigat si in clipa in care i-a raspuns si-a dat seama ca este ceva grav, si-a dat seama cand i-a auzit vocea din spatele usilor.
El o auzea clar, o intelegea, o simtea, dar isi pierdea cumpatul, concentrarea. A lasat totu` si a venit intr-o suflare spre locul de unde i-a auzit vocea. Se uita in stanga, se uita in dreapta, in apropiere, in departare, se lua dupa mirosu` ei, cauta lumina dar nu vedea nimic, doar ceatza, stanci. II era frig stia ca sufletu` ei sufera se lupta si in acelasi timp si-a pus toata nadejdea in el.
Isi simtea pulsu in ureche, isi auzea bataile inimi cand se trezii in lumina clara a diminetii privind spre geam la ploaia care batea spre soarele desenat de ea pe geam . Simtea cum lacrimile ii curgeau pe fatza. Puse capul din nou pe perna inchise ochii si adormi din nou cu gandul la ea, cu incredere deplina ca o va gasii, si daca ea a ramas fara suflet or sa poata trai doar cu al lui.
Incerca sa inteleaga cum tot ce stia tot ce simtea gravita in jurul ei. Nu, nu era un vis urat, nu era un cosmar, plangea de fericire ca o are langa el, ptr ca ea il intelege il cauta si il va gasi.
In dimineatza aceea s-a trezit inaintea mea, undeva in negura diminetii, la o ora obscena, cred ca era sase.
In vis am intrezarit cum se imbraca rapid. Amiram cum petele de umbra se descompuneau sub lumina venita de la un stalp de iluminat public, pe pieptul lui.
Cred ca am zambit. Atunci s-a apropiat de mine si cu aratatorul mainii drepte mi-a atins buzele usor: “Stt, baby, dormi, asta nu e ora de trezire pentru tine, ploua afara ” Avea dreptate. Am cazut iar in visare, cu libertate si cai salbatici alergand inspre neant in minte si multi fluturi de iubire in stomac.
Locuiam amandoi in mansarda unei case vechi, locuinta de pictor superba, dar atunci cand ploua mult si ursuz, ca atunci, picura tavanul prin vreo doua locuri. Ce conta? Noi ne iubeam. Dimineata aia avea ceva special.
Prin vis am auzit subtil cum a inceput o chitara de Rolling Stones. Zambind, am vazut printre genele intredeschise, am vazut cum a dat drumu la muzica au umplut cald atmosfera, cu chitara. Rolling Stonesii para au scos si frigul, si umezeala din mansarda. Angie, albumul din ‘74. As putea recunoaste melodia si morta – e preferata lui, e melodia lui. Sustinea ca a fost scrisa pentru el, desi nici nu stiu daca era nascut pe atunci sau nu.
Habar nu am avut niciodata cati are intr-adevar. Radea cu nevionovatia si nonsalanta unei vieti romantice, din alt timp. Nimeni nu-i putea stabili varsta, aproximarile variau enorm – de la un infantil 10 ani, pana la treapta maturitatii absolute, 30. Nu i-am cunoscut pe ai lui niciodata ca sa-i intreb in care an au creat minunatia de care sunt indragostita. Macar stiam pe ce data era nascut, intr-un 27 aprilie inflorit. El nu stia cand e ziua mea, ma prevenea cu o saptamana inainte – “Vezi ca stiu ca vine ziua ta, iti zic acum de acum la multi ani, ca sa nu uit. Vrei sa ne imbatam si sa facem dragoste diseara?”
Atunci cand l-am cunoscut, intr-un bar demodat,intr-un fel de cartier-mahala, nici nu stiu ce cautam pe acolo, statea intins pe bar, cu capul pe mana stanga, tinand in palma un pahar de tarie urat mirositoare. Pe fundal era melodia lui. Il ruga pe barman in continuu sa-i ruleze vinilul. Am ramas uimita de felul lui de a fi. Ne-am imprietenit pe loc, l-am luat cu mine la hotel. Am petrecut vreo 2 saptamani numai in ras.
Intr-o dimineata ploioasa a disparut, inainte de a apuca sa-l cunosc. De fapt, daca ma gandesc bine, nu stiam nimic despre el, noi nu faceam altceva decat sa radem impreuna. Nu cred ca ii stiam nici numele pe vreme cand disparuse. Dar s-a intors intr-o zi insorita, dupa ce mi s-a parut ca a trecut o vesnicie si va mai trece inca una pana sa-l mai apuc vedea, daca nu chiar niciodata. L-am recunoscut instantaneu desi avea ochelari de soare, stralucea in ochii mei mult mai puternic decat soarele.
M-a sarutat apasat si lung.
Nu inteleageam exact ce se intampla atunci, in anotimul meu cu el. Eram de o fericire tampa in perioada cu el.
Cu el eram ca un copil teribilist, ce are o jucarie unicat cu care se mandreste peste tot, cu atitudine de Zeu, in fata plebei, dar in spatiul lui ascuns zambeste rusinat de atata fericire.
Mansarda noastra micuta in care el picta era cea mai frumoasa.
Ma trezesc pentru o secunda speriata, am visat ca l-am pierdut. Il vad la shevalet cum ma picteaza, m-am linistit, e acolo, adorm la loc zambind. Facusem dragostea, asa, pe inima goala, la prima ora a diminetii (care era de fapt vreo unsprezece pentru noi) si trebuia sa plecam prin oras, un dus rapid, in doi, ne ajungea.
Ziua asta are ceva mai special, o simt, dar nu inteleg prea bine in somn. Vremea se raporteaza in totdeauna la el. Astazi pare sa nu – ploua fara sens. Cand el e trista si afara ploua, iar cand zambeste, parca si soarele straluceste mai puternic si trufas. Imi doresc, asa dormind, sa faca el un farmec ceva si ploaia sa se opreasca, numai pentru mine. Stiu ca poate. Ce am observat, el nu plange niciodata, nici macar daca il chinui eu, o facea cerul pentru el .Dar acum nu avea motive sa fie trist, nu avea de ce sa ploua.
Aud o melodie lenta, trista cumva in frumusetea ei, zambesc cumva incantata. Aud o miscare de usa sau mi se pare. Taraie anormal de tare si ceasul, 12 fara 5 – ora mea preferata de trezire. Vreau sa dau cu el de un perete ceva, nu-l prind bine si cade pe jos. “Inca jumatate de minut si se opreste singur”. Mai motai un pic, ma alint in plapuma. Nu stau sa ascult versurile, dar asa, prin somn, mi se par cam ciudate. Ritmul se accelereaza, multe tobe, e timpul sa ma intind si sa ma ridic din pat… “baby, baby..” nu inteleg ce mai zice, suna bine melodia. Ma frec la ochi, el nu e. Ma intorc spre geam, tot ploua marunt si sacadat, a plecat sa faca piata? El nu iese niciunde pe ploaie, nici daca e nevoit, de buna voie – in nici un caz. Poate e la dus? Nu se aude apa. Ma ridic din pat, vad pe birou un bilet
“Baby,
Am plecat, trebuia sa fug. Sa fug de tot, sa fug de tine, nu stiu, asa simt ca trebuie sa alerg si sa ma ascund. Stii caii aia salbatici care imi plac mie, melodia celor de la Rolling Stones? Ma reprezinta.. asa sunt eu, fug cateodata, mai ales de tine. Te iubesc, dar nu stiu, trebuie sa fug. Am dus o viata dubla dupa ce ai disparut tu saptamana aia, nebun de furie si mi-am baut frustrarile. Nu erai tu de vina, eu eram. Nu ti se parea, nu erai tu paranoica, te inselasem, dar nu asa cum credeai tu. Nu stiu cum sa iti explic fara sa te mint, cum am facut-o de atatea ori. Sper sa intelegi, tu m-ai cunoscut in totdeauna si mi-ai ghicit gandurile. Dar acum, poate neasteptat, fug. Eu sunt tot raul din viata ta. Din cauza mea cred ca ai suferit cel mai mult….
Te rog, nu ma cauta, nu pot sa iti explic tot, nu acum, asteapta o luna…”
Cum adica fuge? De ce? Ce s-a intamplat? Ma invart prin camera si vad in cosul de paie o hartie verzuie mototolita,. O lovesc cu ciuda animalica de cateva ori, nu mi sar nervii. Ma enerveaza vinilul cu muzica aia calma si trista, il scot si il izbesc de perete, mii de bucati se imprastie in atmosfera. Tremur de nervi. Pun CD-ul cu Staind, melodia 5, Mudshovel, tare, foarte tare, maximum, cat se poate de tare. Iau hartia verde si sar pe ea, vreau sa fac toate hartiile din viata mea una cu pamantul, urasc hartiile in momentul asta, imi vine sa le rup in dinti. Ma asez pe pat cu capul intre palme. Imi trece prin cap melodia pe care am ascultat-o cand m-am trezit… Babe, I’m gonna… ce naiba zicea? Incerc sa adun vinilul spart sa vad numele melodiei. Vad si hartia verde, ii recunosc scrisul pe foaia pe jumatate rupta si calcata in picioare. A vrut sa imi scrie altceva dar nu a avut curaj….
“Baby,
Peste 3 saptamani ma casatoresc, prima mea prietena prima fata din viata mea e EA de care te temeai mai tare. Ne-am casatorit deja civil. Ma cheama altfel acum. Nu ma intreba de ce, nu pot sa iti explic. Nu stiu nici eu. M-a cerut si eu am acceptat, nu stiu, nu am putut s-o refuz, mi-a fost cumva frica. Nu o mai vazusem de foarte multa vreme, dar ne-am regasit unul pe altul. Ma gandeam la tine in momentul ala, dar te vedeam indepartat si iesit din viata mea, nu stiu de ce, simteam ca o iubesc pe ea. Eram certati atunci, tu te-ai refugiat in alcool, eu in bratele ei. Ea era langa mine si-mi indeplinea toate dorintele, nu e ca tine, ea ar face orice ii cer, nu m-ar contrazice niciodata, nu rade de mine, dar nici cu mine, nu imi spune niciodata ca “nu are timp sau chef momentan” de mine – dar nu iti reprosez toate astea. Te iubesc pentru ele, pentru felul cu esti, dar viata cu ea e mai simpla. Nu stiu cum sa iti explic, totul e confuz si in capul meu, nu ma astept sa intelegi. Va iubesc pe amandoua, de fapt, pe tine mai tare, dar nu puteam sa ramanem impreuna. Tu esti prea nebuna si libera pentru ce simt ca vreau acum. Trebuia sa fug…sa ma simt liber inainte de a inceta sa mai fiu, pentru totdeauna.
O sa plec inainte sa sune ceasul, o sa-ti las o melodie care am vazut ca iti place, zambeai in somn cand am mai ascultat-o. Muzica imi trece curent prin vene, ma zapaceste, nu mai stiu. E Led Zeppelin – Babe, I’m gonna leave you. Stiu ca se potriveste stupid de bine, dar considera ca tu m-ai parasit ascultand-o…
Trebuie sa fug…
…te iubesc”
Intr-o noapte m-a intrebat: "De ce nu ma lasi sa-tzi arat secretul care te face sa ma simtzi atat de bine la primele inghitituri si te aduce in stari de repulsie care uneori te fac sa nu ma mai iubesti ca in primele minute ?"
Eram tulburata de sentimente, cuprinsa de confuzie, stiam ca exista un secret al tuturor lucrurilor frumoase care te duc in lumi albe si te fac sa zbori in timp ce vantul te imbratiseaza si tot ceea ce crezi te urmareste, da nu credeam ca doreste sa mi-l arate asa usor. El stia ca il iubesc si ii aratam de fiecare data cand il lasam sa curga in mine.Atinsa de o flacara a curiozitatii si in acelasi timp entuziasmata, mi-am deschis sufletul pentru a vedea secretul. O voce cu palarie, auzita de putini, bauta de multi, m-a atins spunandu-mi cuvinte simple, mult prea simple in comparatie cu gustul complicat.
"Cu cat alunec in tine mai mult, cu atat itzi tremura mana mai tare, cu cat itzi tremura mana mai tare, cu atat ma versi mai mult pe langa, cu cat ma versi mai mult pe langa, cu atat itzi ramane mai putin din mine in pahar, cu cat itzi ramane mai putin din mine in pahar, cu atat alunec mai putin in tine, deci cu cat bei mai mult, cu atat bei mai putin."
Nu mi-a mai placut niciodata sa beau mai mult decat mi-a trebuit. Mi-e sete!
Cu ceva vreme in urma
I.
De cate ori bea cu o bere mai mult decat poate duce, manelesux devine mistic:
Manelesux: - Auzi, eu cred ca esti satanista!
Eu: - A, ce vorbesti acolo?
Manelesux: - Sa-ti dau si argumente: unu. Te joci cam mult Sarpe pe telefonu mobil. Doi: te imbraci in negru: Trei: iubitul tau nu vrea sa merga in armata. Patru: asculti Marilyn Manson.
EU: - unu: Eu ma joc cu telefonul? Tu te laudai ieri ca ai facut 944 de puncte la Sarpe.
Manelesux: - Si tu te laudai ieri ca ai facut 666...
Eu: - Era o coincidenta...Eu traiesc din coincidente. doi: Si Marcel Pavel se imbraca innegru.
Manelesux: - Daca ma intrebi pe mine, si el e satanist. Nu i-ai remarcat zambetu perfid?
Eu: - trei: Ce treaba are armata cu satanismul?
Manelesux: - Iti zice ceva numele Flaviu Pop?
Eu: - Nu.
Manelesux: - Mai uita-te la televizor.
Eu: - Stii ca am un principiu legat de asta...tv-ul imi distruge imaginatia si abilitatea
Manelesux: - Atunci lasa-ma sa-ti zic: Flaviu si-a omorat patru colegi, dupa aia a dat la randul
lui ortu. Se pare ca asculta Marilyn Manson, se imbraca in negru se juca mult cu
telefonu mobil. Si, evident, nu-i placea in armata.
Eu: -Mie imi place manson, si daca pe unii nu-i duce capu sa vada ca "atitudinea manson"este
una dictata strict de show-biz... nu pot decat sa regret. Soldatul respectiv era defect la
cap, si chiar daca nu asculta marilyn manson eu cred ca tot la fel actiona...
E ca si cand te-ai duce la teatru si vezi o piesa in care un actor ii impusca pe ceilalti si apoi
se sinucide,si dupa ce vezi asta te duci acasa si procedezi la fel. E vina regizorului?
A actorului carea interpretat rolul? A directorului de teatru care a permis reprezentatia in
incinta acelei institutii? sa fim seriosi! Ce vreau sa scot in evidenta este ca un act sa-i
spunem"decultura" nu inseamna automat un exemplu de urmat. Trebuie numai sa ai
discernamant. parerea mea!
Manelesux: - Cumpara-ti ziaru` de maine daca nu ma crezi.
II.
In autobuz. Ma duc la tara la un coleg ( mai mult nevoita nu ca as vrea). La ipod, Marilyn Manson - The Golden Age of Grotesque. Albumul incepe cu "This is the New Shit", declaratie pe fata a intentiilor albumului: sa fie NEW si sa fie SHIT. Citesc ziaru`. Poza cu Manson pe prima coperta. Deasupra pozei, scris mare: "SATANA printre noi". Pura coincidenta. O doamna de langa mine ma intreaba:
Doamna: - Domnisoara, aia e femeie ori barbat?
Eu: - Barbat, doamna.
Doamna: - Si ce-o patit de arata asa rau? Stii, si lu' barbatu meu i-o saritara o scoaba in ochicand
era tanar si de-atuncea umbla cu un ochi de sticla. Fix ca asta din poza.
EU: - Asta din poza are ochi normal, doar ca si l-a vopsit.
Doamna: - Orice se poate in ziua de azi, domnisoara. Da cu ce e dat la gura?
EU: - Boiala. Asa e moda la americani.
Doamna: - Is nebuni americanii astia, domnisoara. Am vazut ieri una care canta cu blugii trasi
atata de jos ca i se zarea apendicita. Ce zice ca a facut omu ala din ziar ca nu am
ochelarii la mine sa citesc...
Eu: - E cantaret. Canta.
Doamna: - E urat a dracului, domnisoara. Da nu-i bai, la noi in sat umbla o vorba: barbatu tresa
fie numa un pic mai frumos ca dracu. O fi insurat?Simt ca ma trec apele.
Sunt nevoita sa dau jos castile ca sa fiu politicosa cu femeea. Cand o sa am vreme sa ascult albumu cum trebuie?
Eu: - Din cate stiu e insurat, doamna.
Doamna:- Si cum il cheama? Ce scrie acolo, deasupra?
Femeia pune degetu pe cuvantul "SATANA" si incepe sa exploreze:
Doamna: SsssAa...aaaaT...
Pentru o clipa ma nelinistesc si scot primul nume care imi vine in cap:
Eu: - Flaviu Pop il cheama, doamna.
Imediat intorc ziarul pe partea cealalta, unde se vede o poza cu fundul mare al uneia din membrele trupei Blondy.
Doamna: - Ptii, drace, n-o fi baiatu ala care s-a impuscat la Baia Mare? A dat la televizor zilele
trecute. Era satanist, vorbesc oamenii. Si-o vandut sufletu la dracu adica, ha?Umbla
dracu printre noi, domnisoara...trebuia sa vina si ziua asta. Barbat-miu zice caa vazut
odat' in masina minerilor o femeie cu copite care avea un pumn de faina inmana. Si
cand l-a varsat pe jos, in loc de faina a curs sange. Si dupa aia a zis: "O sacurga
sange". Si dupa aia a fost Revolutia din opshnoo.
EU: - Si cum e treaba cu Flaviu Pop, doamna?
Doamna: - Poi l-o aratat la televizor. Era pravalit peste cufaru de catanie. Plin de sange si statea
asa peste cufar, sa nu vada lumea ce e scris pe el.Si pe cufar era scris cum si-a
vandut sufletu` lu` dracu si cum il cheama de fapt pe dracu. Acu` il cauta politia.
EU: - Pe dracu?
Doamna: - Pe aia care l-a obligat pe Flaviu saracu sa-si vanda sufletu si sa se drogheze.Da
Flaviu era fecior fain. De ce l-o schimosit astia de la ziar? Si Flaviu nu era cantaret american.
Eu: - Cre`ca am gresit eu, doamna. Da acu` daca-mi dati voie tre sa ascult stirile la radio
Doamna: - Daca zice de Flaviu Pop sa-mi zici si mie, domnisoara.
Eu: - Sigur ca da.
Impachetez ziarul, dau de la inceput albumul, ascult pentru a stiu`cata oara This is the New Shit: "Babble, Babble, Bitch, Bitch". Femea de alaturi continua sa imi vorbeasca pana sa realizeze ca nu o mai aud. In momentu ala zambeste, face un gest a lehamite cu mana si incepe sa se uite inainte pe culoarul autobuzului. In sfarsit , a coborat curand, astfel ca am apucat sa aprofundez partea A a casetei:Grotesc este cuvantul cel mai potrivit, cu trimitere la titlu. Scandalos, as mai adauga. Un "Irresponsible Hate Anthem" intins pe primele 30 de minute ale albumului. Declaratii peste declaratii, fara avertismentele si regretele unui "Mechanical Animals", fara lirismul pervers al unui "Antichrist Superstar", fara vreun concept unificator intre piese. Gasesc edificatoare o insiruire a catorva titluri: This is the New Shit, mOBSCENE, Use your Fist and not your Mouth, Doll-dagga buzz-buzz ziggety-zagg. Principiul "Sex, drugs and violence" nu si-a gasit niciodata o expresie mai consistenta. Nici urma de glam, doar flegma in cele mai variate culori de inspiratie punk si electro. Cand mergi cu autobuzul pe langa dealuri ruginite de toamna, cu vaci pascand pe malul soselei si batranei salutand masina ce trece prin fata lavitei pe care se consuma batranetea, nu iti prea vine sa asculti This is the New Shit. Acolo, la tara, nu exista nici New, nici Shit. Totul e vechi si miroase frumos. Nimeni nu si-o trage cu sistemul pentru ca nu exista sistem. Deci albumul lui Manson pica cumplit de nepotrivit. Opresc ipodul si ma culc.
III.
Ajunsa la destinatie, imi caut bagajul. Nici urma! Sunt ultima ramasa in autobuz, soferu imi face semne sa ma grabesc. Intru in panica, vad o geanta, nu e a mea, ma intorc sa explic soferului. Soferul se enerveaza:
Soferul: - Ce-aveai in geanta domnisoara?
Eu: - CD-uri.
Soferul: - Ce?
Eu: - Carti.
Soferul: - Atata tot?
Eu: - 5 perechi de blugi!
Soferul se sensibilizeaza si ridica o spranceana
Soferul: - Pai uite ca dobitocu care ti-o luat geanta si-o lasat-o pe-a lui aici. Ia-o si te sun io cand
vine sa si-o ia`napoi.
"bip", imi zic in gand si ma indrept spre casa cu geanta necunoscutului. Intru pe poarta val vartej, fara chef de vorba. manelesux apare si el, si s-au inecat corabiile si mai mult. Pun niste muzica: This is the New Shit. Intr-adevar. Dintr-o data, dispare si putina placere pe care o avea la tara.NU-mi mai place deloc. Le explic ce-am patit. Manelesux se isterizeaza:
Manelesux: - Aveai cumva cd-urile?
Eu: - Da!
Manelesux: -Offfffffff! Nu le-ai putut pune altundeva!
Imi trage geanta si incepe sa se uite in ea: un flacon Frutti Fresh. Gol. O punga de un leu legata la gura, plina de medicamente de inima.
Manelesux: - Hehehe, nenorocitu`. O sa vina dupa geanta daca mai vrea sa prinda ziua de maine.
Eu: - Poate si le cumpara inca o data de la farmacie. E destul sa-mi vanda CDurile ca sa isi
ia10 genti de astea pline cu medicamente de inima.
Manelesux: - Cui sa le vanda? Cine dracu crezi ca ia medicamente de inima? O fi vreun
pensionar analfabet, pun pariu ca nimeni in satu lui nu asculta draciile alea pe care le asculti tu.
Eu: - E destul sa-mi vanda blugii. Las sa vezi ca pana se lasa seara vine in genunchi cu instalatia
care-l tine in viata cu tot.
Manelesux: - Ia vezi ce e cu foaia aia din captuseala gentii, ce scrie pe ea?
Eu: - Pare sa fi fost spalata de mai multe ori, da' cred ca e o factura RomTelecom.
Manelesux: -Haha, l-am prins, nenorocitu`! Cred ca-si impacheta borcanele de muraturi in
facturi. Uite-aci: Dumitras Marin, numaru de telefon: xoxoxoxox (din ratiuni de securitate am decis sa nu il trec), adresa: Republicii 101, localitatea Y, la 30 de kilometrii.
Bun, trec la telefon. Manelesux se agita in jurul meu.
Manelesux: - Da-mi-l mie la telefon sa-i zic cateva lu` cacanaru ala!
EU: - Pssssst! Taci ca suna. Vorbesc eu, tu sa-ti tii gura ca se aude cam rau...
Manelesux nu are stare. Casca ochii si ma intreaba din privire:
Manelesux: - Eh, rapsunde?
Eu: - Alo! Alo!
Individul: - Deah!...(voce cam vernoasa si stinsa in acelasi timp)
Eu: - Aaaaaa...nu cred ca ma cunoasteti..
Individul: - Ha? (e posibil sa fi fost doar un horcait)
Eu: - Hmm....ati fost azi in autobuzu de la X?
Individul: - Mmmmggrrr....aaaaaha, eh, am fost, da care-i baiu?
Eu: - Aaa, ati luat din gresala o geanta care nu era a dumneavoastra?
Individul: - Hrrrr....uhhhhh....nu stiu, da cine sunteti si ce vreti?
Comunicarea e lenta si cu hopuri:
Eu: - Aaa...domnu Dumitras, io sunt de pe autobuzu de X si aveti la mine o geanta plina cu
pilule.Iar geanta mea cred ca a ramas la dumneata! Am sau ba dreptate?
Individul: - Arrrrgh...grrrrr...nu stiu, nu stiu. N-am desfacut bagaju inca!
Eu: - Bine da e destul sa va uitati la geanta, a mea era neagra, a dumneavoastra albastra!Manelesux face spume:
Manelesux: - Da-mi-l la telefon, in ipzda ma-sii!
Incerc sa ma indepartez de manelesux nu se auda in telefon injuraturile lui.
Eu: - Ei, domnu Dumitras, am sau ba dreptate?
Individul: - Grrrrr....ahh.... nu pot sa stiu. Nu m-am uitat inca la geanta, ie in camera de`nainte (expresie locala pentru "dormitor" acum aflata si de mine). Lasa-m dat`telefon in 5 minute ca ma duc sa verific.
Trec 4 minute.
Manelesux:- Da-i telefon, c-o fi gasit-o!
Eu: - Mai stai un minut!
Manelesux: - Da-i telefon, ca altfel ii dau io!
Formez numarul. Raspunsul robotului: "Numarul format este deranjat."
Eu: - Hmmm, si-o fi lasat telefonul deschis? Ia hai sa mai stam doua minute.
Trec si doua minute. Formez numarul: "Numarul format este deranjat".
Eu:-Ce dracu se-ntampla?
Manelesux:- Lasa-ma pe mine!
Eu: - N-am de ce sa te las, iti inchipui ca nu stiu sa dau un telefon? Las ca incercam mai incolo.
Am tot incercat, cale de vreo ora jumate. Telefonul lui Dumitras patise ceva. Marilyn Manson continua sa cante: "I've got a F,U,C and i got a K too, the only thing missing is a bitch like you"...Dumitras Marin...
Manelesux: - Ia mai opriste muzica aia.
Intr-adevar, piesa "S(Ain't)" inspira agitatie, iar lui manelesux nu-i face bine. I-au Cartea de Telefoane:
Eu: - Uite c-am gasit familia Lupsoi, sta pe Republicii nr. 102, ar trebui sa fie chiar vizavi de Dumitras. Hai sa le dam telefon sa mearga sa vada ce sa-ntamplat.Zis si facut.
Eu: - Alo, familia Lupsoi?
Individ2: - Da, Mariuca la telefon.
Mi-a luat in jur de 10 minute sa explic toata situatia si ca vreau ca Mariuca sa mearga sa vada ce e cu Dumitras. La sfarsit, Mariuca:
Mariuca: - A, imi pare rau, nu cunosc nici un Dumitras, io-s venita nora de o saptamana si
nu cunosc pe nimenea in sat. Nu pot sa ma duc asa in casa la barbat pe care nu-l cunosc.
Ma enervez pana in varful unghiilor. Cateva secunde nu zic nimic, mi se intuneca privirea si simt cum Satana imi pune vorbele lui Manson in gura: "I fuck you to fuck you over, i fuck you out of boredom, i fuck you because i want to have half of everything you own, i fuck you because i don't remember if i fucked you before... but i don't need a reason to hate you the way i do!". Mintile mi se limpezesc cand Mariuca verifica daca mai sunt la telefon:
Mariuca: - Domnisoara da sunati peste 5 minute ca ma duc dupa mama soacra ca e dusa sa mulga vaca. Ea ii stie pe mosnegii de pe-aci.
Inchid receptorul.
Manelesux:- Eh, ce-a zis?
Eu: - Sa sun peste 5 minute sa vorbesc cu soacra.
Trec 5 minute.
Soacra:- Domnisoara, sa stiti ca io am avut cearta cu Dumitras ca a intrat pe bucata mea de
pamant si nu ne mai vorbim de 20 de ani. Da ma duc in grajd si-l trimit pe barbat-miu.
Sunati peste 5 minute.
Trec 5 minute.
Manelesux:- M-am saturat de faza asta cu 5 minute. Ce sat de handicapati. !
Ca o amara prevestire, o vrabiuta se izbeste de geamul de la bucatarie. La televizor "un foarte
bun post". Formez casa Lupsoi, imi raspunde Mariuca, disperata:
Mariuca: - Domnisoara, Dumitras a facut infract! E pravalit pe jos si a tras telefonu dupa iel!Ma
tem ca s-a dus!
Eu: - Unde?
Mariuca: - Dintre noi!
Simt ca ma izbeste ceva in moalele capului. Ii inchid telefonul in nas. Cer sa mi se aduca un scaun.
Manelesux:- Ce-ai patit?
Eu: - A murit Dumitras.
Manelesux:- Criminalo!Satana!! Nu esti cu nimic mai bun decat Flaviu Pop. Pentru niste
amarate de CDuri l-ai indreptat pe Dumitras spre lumea cealalta. Satanisto!
Imi vin in minte niste versuri ale lui Marilyn Manson:- I killed everyone, so i deserve to be dead...La televizor, stirile de la ora 5. Proprietarii siteului Bisericasatanista.ro sunt considerati periculosi de catre autoritati. Ei insa nu sunt ceea ce par a fi. In Dorohoi, o crima oribila. In Vaslui, un tata si-a ingropat nevasta de vie. In Ardeal, Dumitras Marin a fost omorat prin telefon de satanisti. Poate trebuia sa oprim casetofonul cat am vorbit cu Dumitras. Manelesux nu ma menajeaza.
Manelesux:- Ti-am zis ca esti satanista.
Alt coleg care asculta tot manele:- Esti ca baiatu` ala Flaviu Pop? Asculti si tu muzica de
aia nebuna! Ai casete cu Marilyn Manson care te fac sa o iei razna!
Eu: - Ti se pare ca sunt nebuna ?
La casetofon, albumul The Golden Age of Grotesque: "I won't do it with you, i'll do it to you!"Sigurul coleg rocker da muzica mai tare. Manelesux imi face cu ochiul si zambeste. Poate el e Satana. Sta asezat pe fotoliu, cu punga de medicamente a lui Dumitras Marin in brate. Stie el ce stie. Ma dau la o parte. Ma trantesc in pat. Continui sa ma holbez la televizor. Cuvantul "sodomizat" n-a sunat niciodata mai bine ca din gura Andreei Esca. Cine a fost sodomizat? Nu conteaza, era minor oricum. Judetul Suceava, pentru statistici...Rockeru` vorbeste la telefon. Afara tuna si fulgera. Parca era soare cand am sosit acasa...Marilyn Manson: "You are the church, i am the steeple, when we fuck with all God's people". Manelesux pune un cd cu ...
Sar in picioare:- manele, inchide porcaria aia de casetofon.
Muzica se opreste, insa la televizor apare o poza cu Flaviu Pop: - Cercetarile continua, imi zice Esca. Inchid televizorul, se face liniste.
Rockeru` termina de vorbit.- N-a murit. A avut doar un atac si are nevoie de medicamente
daca vrem sa prinda dimineata.
Manelesux:- Eu nu vreau sa prinda dimineata. Adica dobitocu ii fura geanta si sa-i ducem
acu `pastilele pe furtuna si bezna cale de 30 de kilometrii? Nici macar trenu nu mai merge la ora asta.
Rockeru`: - Hai, hotarati-va! Unu tre sa-i duca pilulele.
Manelesux pune mana pe receptor si formeaza familia Lupsoi:- Mariuco, sa-i spui lu Dumitras sa trimita masina dupa mine daca vrea pilulele! Daca mai vrea sa prinza rasaritu!
la telefon era, de fapt, soacra lui Mariuca. Vocea ii rabufnea din receptor, nu suficient de clar sa aflu cum l-a injurat pe manelesux. Am inteles, totusi, ca era cazul sa ne rezolvam problemele singuri si sa lasam familia Lupsoi in pace. Si daca mai sunam o data acolo, ne da in judecata ca are nepot avocat in Oradea.
Eu: -Oricum, e clar ca nu -avem cum ajunge in satul lui Dumitras decat pe jos si asta pe la miezul noptii.
Manelesux:- Cine umbla la miezul noptii prin sate neluminate? Satanistii!
E clar. Nu ma mai intereseaza deznodamantul, ma duc in "casa dinainte" si imi fac patul si sa dorm.
IV.
Noaptea, cosmaruri, unele peste altele: 100 de oameni cu faclii alearga dupa mine pe ulitele satului, agitand pancarte pe care scrie "Dumitras e mort!".
Ma trezesc transpirata. Manelesux e langa patul meu, are un pumn de faina pe care il varsa pe podele. Se aude un clipocit, e intuneric, ramane sa ghicesc ca e sange.
Ma trezesc transpirata. Marilyn Manson e intr-un colt al dormitorului, mananca seminte: "I'm not ashamed you're entertained. I'm not a puppet, i'm a grenade."
Ma trezesc transpirata. Flaviu Pop se uita la mine pe geam, vorbeste dar nu il aud, expresia fetei lui ma ingrozeste.
Ma trezesc transpirata. Ma intreb cum e posibil sa visez ca ma trezesc transpirata. Inca o data, ma trezesc transpirata. Pornesc televizorul.O emisiune spirituala pe Realitatea TV. N-am retinut nici titlu, nici prezentator, nici invitatul. Decat ca prezentatorul ascultase Judas Priest in tinerete, deci "le avea". Iar invitatul era un batranel, profesor pensionar de muzica religioasa, caruia i se cerea sfatul despre influenta malefica a rockului. "Evident ca e malefica", zice batranelu. Muzica tre` sa fie frumoasa, asa a lasat-o Domnu pe Pamant, noi suntem cei care o fac urata. Rockul a fost inventat de niste negri africani, mai exact triburile udu (am realizat ulterior ca se referea la voodoo) care aveau ei un fel de hard rock menit sa invoce spiritele Loa. Africanii astia erau naspa si au adus moda cu ei in America, de unde dracu s-a imprastiat fara opreliste in toata lumea, inclusiv la televizor, vezi Marilyn Manson. Toata emisiunea il punea pe batranel intr-o pozitie nastrusnica, de imprecator in stilul "Ioan Botezatoru", cu sudalme aduse la adresa tuturor diavolilor pe care i-a convocat rockul vreodata. "Nu exista melodie in muzica rock, deci nu exista muzica in muzica rock!" a conchis profetul. Prezentatorul: "Da ce parere aveti de rockul romanesc? Trupe ca Vank, VH2 a lui Cotabita si Pocorschi, Iris...au ele o influenta malefica?" Batranelul: "Nu e cum sa aiba, rockul romanesc e o imitatie jalnica la ce se face in afara si diavolul nu se incurca cu imitatii...desi la Iris m-as gandi de doo ori". Prezentatorul: "Multumim pentru participare!" Eu, bucuros ca mi s-a-ntors somnul, uit o vreme de Dumitras Marin.V.
Dimineata, ma scoala rokceru`:- Hai acasa, am vorbit cu Dumitras Marin sa-ti dea geanta cand
opreste autobuzu in sat la el
Eu: - N-a dat ortu?
Rockeru`:- Nu, am trimis-o pe farmacista satului la el aseara, si-a revenit.
Sufletul imi evadeaza de sub bolovanul sub care fusese strivit. Zis si facut. Fac bagajul si dau fuga la autobuz.
Soferul:- M-a sunat Dumitras Marin. Zice ca vine la X sa-si faca niste analize. Ai grija cum iti
pui bagajul.... mwahahahahahaha!
Nu ii dau satisfactie si imi aleg un loc unde sa pot asculta linistit partea B a albumului lui Manson. Soarele e pe cale sa rasara si dealurile ruginii mi se par dintr-o data urate. Autobuzul e plin de tigani. Cred ca e un moment bun pentru Golden Age of Grotesque. Unde ramasesem? Nicaieri. Incep sa ma gadesc. De ce a scos Manson un astfel de material? Sa-l faca pe Flaviu Pop sa se sinucida? Sa se irite mamele ascultatorilor? "We're five middle fingers on a motherfukkin hand" zice Manson pe piesa Vodevil incercand sa demonstreze ca avem de a face cu o trupa, nu un one-man show. Si odata cu aceasta piesa gasesc unde isi are locul albumul: in concert. Materialul e capabil sa ridice in picioare stadioane prin nimic altceva decat printr-o ritmica a versului care ma face sa ma gandesc la "influenta malefica a muzicii ritmice" de care vorbea batranelul de la Realitatea TV. Acest album reuneste tot ce lipsea din generatiile punk si hardcore: "I'll step on you on my way down. I'll fukkin step on you on my way up. I'll be a scapegoat and a saviour, the better of two evils. I wanna hang all you cattle with a velvet rope". Ritmuri bune, versuri profunde specifice lui Manson, versuri capabile sa creeze mai scandaluri,"I memorize words from the porno movies, this is the new religion for me". "Do we get it? Noooooo! Do we want it? Yeaaah! this is the New Shit! Stand up bitch! Are you motherfukkin ready?" Apa la moara pentru tineretul american frustrat ca vrea mai mult decat i se cuvine. Doua piese lente puncteaza doua momente de relaxare ale albumului, in care Manson se rezuma la a se lamenta. E vorba de Golden Age of Grotesque si Spade.Muzical, totul se desfasoara usor simplist. Se apeleaza la drum machine, chitara e folosita pentru efecte acute mai degraba decat pentru solouri (smecherie imprumutata din nu-metal) si un sound electro-punk imbraca tot albumul intr-o aura sintetica si frigida dar insa brutala. Dupa escaladarile artistice ambitioase de pe albumele precedente, aici avem o luare la tranta. Acum nu se mai poate spune ca Manson e artistul excentric care, de fapt, e un suflet sensibil si liric. Pe Golden Age of Grotesque, el canta ceea ce a aratat atata vreme, ceea ce a sugerat inainte cu piese ca "Irresponsible Hate Anthem", "Dope Show" sau "Death Song". Daca ma intrebati pe mine, prefer manifestarile lirice de pe Antichrist si Mechanical, fata de manifestarile de atitudine ale lui Manson. A demonstrat deja ca poate mai mult decat un album de atitudine. Insa, cum am zis deja, tocmai un album de atitudine ii lipsea din discografie. Acest material ma duce cu gandul la "Slow, Deep and Hard" al celor de la Type O Negative.
Autobuzul opreste. Urca Dumitras Marin. Un batranel care seamana cu Birlic, in carje, palid. Soferul il ia la misto:- Vezi ca te asteapta ala cu geanta in spate.
Batranul: - Dom sofer, sa nu-ti fie cu banat, t-oi face o cinste pentru necazu ce l-amfacut.Dumitras vine spre mine, ii fac semn.
Se opreste, se uita la mine cu sentimente amestecate. Schimbam gentile. Verific daca CDurile sunt intregi. El verifica punga cu medicamente. Nu ne zicem nici un cuvant, se aseaza doua scaune mai incolo. Isi sufla nasul cu doua degete pe care le sterge de spatarul scaunului din fata. The Golden Age of Grotesque.
